Recomandă această pagină pe:
Autori: Vladimir şi Oleg Presniakov Premiera: 20 septembrie 2007
Distribuţia: Actul I. Omul în uniformă militară: Andrian Locovei Pasagerul: Daniel Vulcu Pasagerul 1: Alexandru Rusu Pasagerul 2: Petre Ghimbăşan Actul II. Bărbatul: Richard Balint Femeia: Mirela Niţă-Lupu Actul III. Femeia: Ioana Dragoş Gajdo Bărbatul: Sebastian Lupu A doua femeie: Lucia Rogoz A treia femeie: Angela Tanko A patra femeie: Adela Lazăr Colegul: Şerban Borda Bărbatul în vârstă: Ion Abrudan Actul IV. Prima femeie: Suzana Macovei A 2-a femeie: Mariana Vasile Bărbatul: Daniel Vulcu Actul V. Primul bărbat: Pavel Sîrghi Al 2-lea bărbat: Sorin Ionescu Al 3-lea bărbat: Andrian Locovei Al 4-lea bărbat: Ciprian Ciuciu Al 5-lea bărbat: Emil Sauciuc Actul VI. Pasagerul 1: Alexandru Rusu Pasagerul 2: Petre Ghimbăşan Stewardesa: Mihaela Gherdan
Regia artistică: Claudiu Goga Scenografia: Ramona Ingrid Macarie |
|
|
|
|
Piesa fraţilor Presniakov înfăţişează în şase acte o demonstraţie despre condiţia umană contemporană şi despre unul din sentimentele sale fundamentale: teroarea. Spectacolul nu vorbeşte despre actele de violenţă care sunt înregistrate în cărţile de istorie, ci despre terorismul mărunt, invizibil, care se manifestă în cele mai banale situaţii şi acţiuni.
Un om de afaceri, ajuns la aeroport, constată că orice cursă a fost anulată din cauza unui posibil atentat cu bombă. Convins că nicăieri nu ar putea fi mai în siguranţă ca acasă, renunţă să aştepte în plină stradă redeschiderea aeroportului şi face cale întoarsă. Într-un apartament, o femeie şi amantul ei, terorizaţi de propria lor conştiinţă, recurg la jocuri erotice violente. Ea acceptă să fie legată de pat, însă amantul, după consumarea adulterului, adoarme fără să o dezlege. La birourile unei firme, după ce una dintre angajate se sinucide, seful nu poate ţine sub control situaţia, ajungând să-şi terorizeze subalternii. Într-o curte, două femei în vârstă plănuiesc otrăvirea unuia dintre gineri. Nepoţelul de care aveau grijă, după ce le ameninţă cu un pistol de jucărie, este alergat pe scările de bloc unde, tot din joacă, activează pe rând soneriile locatarilor. Într-o cazarmă, câţiva militari comentează ultima lor misiune: deflagraţia unui apartament datorită scurgerilor de gaz şi a unui scurt circuit la soneria apartamentului; dintre victime, o femeie legată de patul său şi copilul care a declanşat dezastrul apăsând pe sonerie. Întors la aeroport, omul de afaceri mărturiseşte, sub presiunea colegilor de drum, că şi-a găsit soţia legată de pat alături de amantul ei, şi că, din gelozie, a dat drumul la gaz după ce, în prealabil, a închis toate ferestrele apartamentului. Astfel, legăturile profunde ale acestor situaţii disparate, se relevă în mod clar, abia la finalul piesei.
Cele mai diverse forme de violenţă, de la cea verbală, fizică, brută, până la cea sexuală sau chiar cea iscată cu inocenţă din jocul nestăpânit al unui copil sugerează că terosrismul se întinde ca o plagă pe toate palierele societăţii noastre. Până la urmă, nu actul terorist de pe aeroport se dovedeşte cel mai devastator, ci unul provocat din indolenţă de omul obişnuit, terorizat de propria-i frustrare. |
|
|
|
|
Participări la festivaluri
|
Colocviul Naţional de Regie, Reşiţa (28-30 septembrie 2007)
|
Festivalul Naţional Pledez pentru Tine(ri), Piatra-Neamţ (23-25 octombrie 2008)
|
Festivalul Internaţional de Teatru Man.In.Fest, Oradea (21-26 octombrie 2008)
|
|