Stagiunea 2008-2009
|
Recomandă această pagină pe:
Autor: William Shakespeare Data premierei: 11 decembrie 2008
Regia artistică: Andro Enukidze Versiunea scenică: Andro Enukidze Traducerea şi adaptarea: Elvira Rîmbu şi Victoria Balint Scenografia : Aivengo Celidze Ilustraţia muzicală: Andro Enukidze
Distribuţia:
Macbeth: Richard Balint Lady Macbeth : Elvira Rîmbu Duncan: Petre Panait Macduff: Sebastian Lupu Lady Macduff: Angela Huşanu Banquo: Şerban Borda Malcolm: Sorin Ionescu Vrăjitoarele: Mariana Vasile, Alexandru Rusu, Denisa Vlad Ross: Emil Sauciuc Ucigaşii: Eugen Ţugulea, Ion Ruscuţ Fleance: Pavel Sîrghi Lennox: Andrian Locovei Angus: Tiberiu Covaci Donalbain: Răzvan Vicoveanu Menteith: George Voinese Siward: Petre Panait Tânărul Siward: Pavel Sîrghi Seyton: Petre Ghimbăşan Un băiat: Pavel Sîrghi Un Doctor Scoţian: Ion Abrudan Un Sergent: Ion Ruscuţ Un Portar: Petre Ghimbăşan Un Bătrân: Eugen Ţugulea O Doamnă de Onoare: Ioana Dragoş Gajdo Slugile lui Duncan: Tiberiu Covaci şi George Voinese Soldaţi, Ofiţeri: Pavel Sîrghi, Petre Ghimbăşan, George Voinese, Răzvan Vicoveanu, Kovacs Csaba
|
|
Cronici |
|
|
|
|
|
Cea mai scurtă dintre tragediile lui Shakespeare, dar numărându-se printre cele mai complexe creaţii ale sale, „Macbeth” ilustrează, utilizând diverse tehnici, printre care şi mijloace ale fantasticului, care sunt consecinţele dezastruoase ale ambiţiei nemăsurate şi ale setei de putere. Prezicerile a trei vrăjitoare, conform cărora generalul Macbeth va deveni „than de Cawdor” şi apoi însuşi regele Scoţiei, aprind în sufletul lui Macbeth dorinţa de a le transforma în realitate, trecând pestre orice obstacole şi recurgând chiar la crimă. Modul în care va ajunge Macbeth să câştige şi apoi, fulgerător, să piardă tronul Scoţiei rămâne de descoperit într-o producţie modernă, care nu îşi pierde însă câtuşi de puţin amprenta spiritului shakespearian. Pentru montarea piesei „Macbeth”, Teatrul de Stat din Oradea a beneficiat de colaborarea cu reprezentanţi de marcă ai şcolii georgiene de teatru: regizorul Andro Enukidze şi scenograful Aivengo Celidze, care au imprimat un suflu categoric de noutate, calitate şi originalitate spectacolului. Spectacolul se caracterizează printr-o viziune regizorală atipică, în care accentul nu cade atât pe interepretarea scenică, cât pe stilul eclectic, postmodern, accentuat de o coloană sonoră excepţională.
|
|
|
|
|
|